ASOCIAȚIA
"PRIETENII LUI ȘTEFI"

Prietenii lui Stefi au ajuns Cu Ștefi Pe Motor în Edirne. Luptătorul nostru a mai fost în Turcia (la terapiile cu delfinii), dar, acum, prima oară cu motorul.
Ziua 2:
Veliko Tarnovo - Edirne, 4ore30min cu tot cu vamă și o cafea de 1 oră la Yambol, cu plecare la 17.30.
Am mai fost la Veliko, dar acum de-abia am vizitat cetatea Tsarevets. Impresionantă, mai ales picturile din biserica din vârf. Nu Michelangelo, nu Arsenie, artă altfel! Monument cu statui monumentale, străduțe cochete, români la greu (adevăru' că bucureșteanul ajunge mai repede aici decât la munte la Brașov sau Poiana și e mai eftin la restaurant decât în metropola de lux Iașov). Am înghițit un Mishmash și am tulit-o.
Până în Yambol drumul pă superb, pă alea. Munți, serpentine ușoare, apusul din spate cu lumină de oră albastră și nori roz în față. Vis motociclistic! (Paranteză: de câte ori ați luat în considerare în vreun fel semnele alea triunghiulare cu câte o vacă, veveriță, sau cangur în ele? Eu, niciodată! Sare acum o căprioară la vreo 200 metri. "Uite, iubi, o căpr...", jbang! Alta. Am șters-o efectiv la cur cu roata din față, p-asta, a doua. În schimb, eu și acum am chiloții pătați. N-am apucat să reacționez în niciun fel, în afară de a mă scăpa pe mine. Și ea a scăpat nekebap și noi negarnitură de pilaf.) După Yambol a fost cam nasol. Noapte deja, drum fără marcaje albe, denivelat că dracu', un fel de burniță, farurile din contrasens lăsau umbre în denivelările din drum de nu știam dacă dau într-o gropiță sau groapa marianelor. După juma' de oră, ceață de s-o tai cu iataganul. Au fost momente de nu vedeam nimic efectiv. Apoi niște semne cu Danger Ahead și apoi... triunghiurile cu căprioare! Cel mai greu drum pe care l-am făcut în 25 de ani de motor! (Am tras pe trompă toate suvenirurile alea colorate din Bulgaria, imediat ce am parcat la hotel).
La vamă, 4 controale din care unul pt frunzărirea bagajelor. Altfel, elegant și gol, mai ales pt motocicliști. În schimb, jur să nu ies din Turcia vreodată cu tirul! 7 km de coloană! Oamenii ăia erau practic mutați acolo. Cred că plăteau chirie deja.
Drumul până în Edirne, ață. Clima, deodată mai blândă.
Edirne - vizită de noapte, Lahmacun la chioșc de cartier, cu ceiuț, Kebab pe stradă, beri la terasă în centru (deși trecute de ora 22). Moschee imensă, murdărel pe străzi, pustiu sâmbătă noaptea, borduri și pavaje sparte-n gură și magazine închise la fiecare metru. Senzația de plăcut, în schimb, neprețuită! Revenim cu poze de zi.
Luptă Ștefi!

Am plecat mai departe Cu Ștefi Pe Motor. Pentru cei care au deschis mai târziu radioul, drapelul nostru este o anexă a Asociației Prietenii lui Stefi iar afișarea lui în drumurile noastre și aici are rolul de a-i face pe oameni să conștientizeze că bolile mitocondriale există, că sunt prea puțin cunoscute și că cei afectați nu prea au șanse să treacă de vârsta copilăriei. Tocmai de accea "tratamentul" în aceste cazuri, înseamnă îmbunătățirea calității vieții, atâta câtă e. Ștefi și familia lui sunt prietenii noștri și luptă împotriva uneia dintre aceste boli, de ceva timp. De unde și sintagma "Mito Warrior". Încercăm să-i susținem așa cum știm și putem. Forța Ștefi!
Ziua 3:
Edirne - Șarkoy - Tekirdag, 3ore30min + pauză de câteva ore.
Edirne - moschee uriașă și bazar (prea asemănător cu piața de miercuri, adică, în afară de două tarabe cu rahat, numai ciorapi și adidași de firmă îndoielnică). Pe străzi în centru, în schimb, altă viață. Tot ce vrei și ce nu vrei + vânzoleală în totală contradicție cu seara precedentă. În giratoriul oval din buricul centrului, localnicii au obiceiul de a nu ceda trecerea la intrare. Am aflat asta când am oprit brusc învârtirea înclinată prin el, ca să treacă un cetățean. Cât am așteptat, motoreta s-a tolănit pe partea stângă, să se odihnească nițel. Nicio pagubă și niciun pasager rănit.
Primele 2 ore din drum, spre sud, monotone. Un fel de autostradă printre câmpuri nesfârșite și coline domoale. Apoi un deal împădurit, cu o mireasmă de pini și eucalipți, ceva mirobolant. O coborâre neașteptată și dai de marea Egee, colțul de deasupra Dardanelelor.
De aici, pe un drum secundar sinuos, turnat alaltăieri, către est, printre livezi de măslini, de smochini, de vinuri și de capre, se ajunge la marea Marmara, la Șarkoy.
De aici, cu stomacul plin de paișpe mii de feluri de pește, ultima porțiune de drum - pe malul mării. Drum nu prea bun, dar splendid. Mai întâi, trece prin niște sate, toate cu "koy" la urmă. Deci gluma cu Băicoi deja mi se pare răsuflată. Apoi pe sub munte și pe lângă mare, așa de aproape că mai băgam piciorul drept în apă din când în când pt răcorire. Apoi pe munte, sus de tot, pe niște serpentine de mi-am amintit de Sardegna.
Ne-am oprit în Kumbag, lângă Tekirdag. Mă rog, de fapt, ne-au oprit mulți polițiști care filtrau circulația. Dar erau fix în fața hotelului și când au văzut că nu înțelegem nimic din ce vorbesc, ne-au lăsat să plecăm. (Râdeau. N-am înțeles poanta). Am plecat fix 7 metri până la ușa hotelului.
Deocamdată:
Sunt fan Turcia. Climă, oameni (primitori, săritori, comunicativi, balcanici. Dar așa conduc ei prin orașe mari...), mâncare. Drumuri în general bune spre foarte bune (prin localități tre' să fii atent uneori la gropi și la căcaturile alea de bumpere care sunt din asfalt și enorme, de era s-o pierd pe Ralu de vreo două ori). Motocicliștii (indiferent că polizoare, scutere, motoare) au înclinația de a nu prea purta cască, spre deloc.
Mai vedem.

Am ajuns Cu Ștefi Pe Motor la Istanbul.
Ziua 4:
Kumbag - Istanbul, 3 ore, făcute în 7. Mai întâi am luat-o înapoi de unde am venit seara precedentă. A fost musai să vedem și pe zi serpentinele de pe muntele înfipt în mare și bine am făcut. Apoi un ocol pe munte și revenire la malul mării, cu direcția Istanbul. Până aici, drumul liber și spectaculos. De aici până în Constantinopole, autobandă monotonă și aglomerată. E, dar intrarea în periferiile metropolei a fost ceva senzațional. Deja întuneric, multe benzi de circulație, aglomerație de blocuri enorme și luminate, autobuze pe mijlocul șoselei (în țarc special, circulând ca în Anglia, pentru că refugiile sunt între ele și ele au ușile pe dreapta - super Smart!), pasarele enorme pt pietoni, circulație ca la balamuc... M-au încercat atât emoții cât și o ușoară teamă de miile de mașini din jurul nostru. Mai ales că nimeni nu dă prioritate la nimeni. Prioritatea aici o iei, nu o dai! O nouă experiență de condus motocicletă!
Istanbul noaptea, deocamdată: jumate copleșitor, jumate interesant, jumate murdar și cealaltă jumate necunoscut. Nu cred că va putea cineva să explice clar cum e. Tre' să fii aici să simți. Treaba ta ce simți. Sunt curios ce-o să simt mâine, pe zi.
Dar e clar că suntem Prietenii lui Stefi și simțim.
Luptă Ștefi!

Cu Ștefi Pe Jos
Ziua 5:
Istanbul - fără cuvinte!

Cu Ștefi Pe Motor, continuăm.
Ziua 6:
Am văzut umpic din partea asiatică a Istanbul-ului, dar multa Moschee cea nouă a lui nenea Erdogan.
Am condus puțin, ne-a gonit ploaia din Istanbul, ne-am uitat din vârful la deal încotro e nor mai puțin negru și am plecat către Marea Neagră. Am trecut Bosforul prin tunel, l-am trecut înapoi pe un pod. Înapoi trecuRă doi.
N-am scăpat de ploaie, dar am fost răsplătiți cu drumul săpat sinuos în dealurile muntoase de la malul mării. Între ploaie și noapte am mâncat ca balaurii la un fel de împinge tava din Gokturk Merkez. Am ajuns noaptea într-un fel de 2 Mai turcesc. Când să mai faci poze, frate? Chiar și așa, suntem tot Prietenii lui Stefi.

Cu Ștefi Pe Motor la cealaltă Mare Neagră.
Când eram mic și mergeam cu ai mei la mare, la Mamaia, taică-meu îmi spunea că pe partea cealaltă a mării, este Turcia. Am ajuns acum în Turcia, iar marea este tot pe partea asta.
Ziua 7:
Yalikoy - vamă - Burgas - Madara, drum de 6 ore, făcut cam în 10, cu diverse opriri și abateri. Excelent! Peisagii, soare, lumină făină, nori cu forme, vânt puternic, întuneric, lună plină, tot ce vrei. Am vrut să sting farul la un moment dat, în noapte, așa tare bătea luna, dar nu se poate la motorul ăsta.
Ultimele 2 ore în Bulgaria, între Burgas și Madara, au înghețat vintrele în noi. 8⁰ afară, la umbră. Iar pe motor ești ca afară, noaptea nu e soare și-i mai vâjâi și tu prin pletele și fermoarele vântului.

Cu Ștefi Pe Motor, se întoarce.
Ziua 8:
Madara - Ruse - Brașov, un drum de 6ore30min, condus în aproape 6ore (cu tot cu vamă, i-am dat palmă), dar asezonat cu niste opriri de mâncat si dezghețat degețele.
La Madara a fost ultima noapte de dragoste din această călătorie. Am văzut apoi cavalerul săpat în stâncă și ruinele de prin prejur.
Până la Pyce, un drum minunat, pe o vreme minunată, cer cristal, ușor friguț dar nederanjant.
La vamă, ca prin brânză, nu tu taxă de pod că motor, astea.
Am evitat Bucureștiul cu centura lui cu tot și am optat pt varianta Găiești - Târgoviște - Sinaia - Brașov. Excelent până în Târgoviște, fain dar cu oboseală până la Sinaia, și enervant până acasă din cauza aglomerației, a întunericului și a friguțului. La opt și un sfert desfăceam cadourile la copii.
Sunt bântuit de germenii incertitudinii: deși acum ne trebuie un concediu de odihnă, parcă aș ieși mâine la o tură...
Suntem Prietenii lui Stefi și ne-a ținut pumnii, dragul de el, să fie bine. Și a fost!